Ghiocei, grădină, primăvară - A sosit primăvara!

Soarele cald mângâie natura cu razele sale luminoase. Stratul de zăpadă a dispărut aproape complet din grădină. Ici-colo apar petice de pământ umed. Mici firişoare de verdeaţă scot capul la lumină şi se îmbată cu razele blânde ale soarelui de martie. Din iarba presărată pe alocuri, un ghiocel face ochii mari. S-a trezit din lunga hibernare şi se uită la cerul senin. Priveşte în jur buimăcit de somn, iar apoi îşi desface clopoţelul gingaş şi alb. Tulpiniţa verde îi tremură uşor în adierea vântului, dar se bucură de fiecare gură de aer proaspăt pe care o respiră. Ghiocelul priveşte în ochi soarele strălucitor, iar soarele îi răspunde cu sclipiri sidefii. Bucuros că prietenul său soarele este afectuos, ghiocelul îşi strigă fraţii. Ca la un semn grădina se umple de ghiocei mici abia înfloriţi. Aceştia cresc văzând cu ochii, câlcând în picioare şi ultimele pete de zăpadă. Brusc, grădina devine veselă şi zâmbeşte la vederea mulţimii de ghiocei. Aceştia se prind într-un dans de lumină şi culoare şi cântă în cor, plini de viaţă, că a venit primăvara. Anunţul venirii primăverii este auzit de toată grădina, care se trezeşte la viaţă. Aceasta mulţumeşte ghioceilor că au dat semnalul venirii primăverii şi se pune pe înverzit fiecare copac, tufă şi alte plante.

Dialog între un copil şi un mărţişor fermecat

Pe taraba vânzătorului, zeci şi zeci de mărţişoare luceau în razele calde ale soarelui de primăvară. Frumos şi cochet, mărţişorul în formă de inimioară stătea supărat într-un colţ.
- Nimeni nu mă cumpără şi pe mine, spuse mărţişorul pentru sine. Oare am ceva în neregulă? Sunt cel mai vechi de pe taraba aceasta, dar cu toate acestea nu sunt cumpărat...
Chiar în acel moment, un copil blond cu ochii albaştri se opri în faţa tarabei. Analiza marfa expusă, aruncând priviri insistente asupra fiecărui mărţişor. Mărţişorul nostru se hotărî să-l abordeze pe băiat.
- Băiatule frumos, băiatule, ţipă mărţişorul. Ia-mă pe mine, sunt un mărţişor fermecat. Vorbesc, sunt cadoul ideal de 1 martie!
Băiatul se uită în jurul lui crezând că cineva e pus pe glume. Mărţişorul continuă pe acelaşi ton ridicat:
- Aici, aici ... în faţa ta. Uite-mă, sunt eu mărţişorul în formă de inimioară. Ridică-mă de pe tarabă, să ne înţelegem mai bine.
Zăpăcit de cele ce-i auzeau urechile, băiatul întinse mâna şi ridică mărţiţorul. După care mormăi, mai mult pentru sine:
- Cred că am început să delirez! Îmi vorbeşte un mărţişor.
- Nu delirezi. Eu chiar vorbesc. Sunt un mărţişor fermecat. În fiecare primăvară, regina primăverii oferă privilegiul de a vorbi unui mărţişor. Anul acesta mi-a venit mie rândul. Aşa că vorbesc cu tine, cum mă vezi şi cum te văd.
- Uau ce chestie! Eu aşa ceva nu am mai auzit. Eşti un mărţişor fermecat ... Da, sigur! Dacă eşti un mărţişor fermecat, spune-mi care e numele meu?
- He, he! Ce probă uşoară! Dacă-ţi spun mă cumperi? M-am săturat să stau aici. Rostul nostru în această lume e să stăm agăţaţi la pieptul fetiţelor, nu uitaţi pe o tarabă.
- Păi dacă e aşa uşoară proba, spune care e numele meu. Apoi te cumpăr.
- Păi nu aşa! Promite-mi că mă cumperi şi îţi spun cum te cheamă. Ba mai mult îţi spun şi cui vrei să oferi un mărţişor.
- Ei, asta-i bună! De unde ştii tu cui vreau să ofer mărţişorul? Nici eu nu ştiu, spuse băiatul încercând să-l fenteze pe mărţişorul vorbitor. Cred că nu ştii, doar baţi câmpii!
- Bine îţi spun, iar apoi hotărăşti tu, spuse mărţişorul uşor supărat. Te cheamă Mihai, iar mărţişorul este pentru colega ta Cristina.
- Tu chiar ştii ... bălmăji băiatul. După care, mut de uimire, se uită în jur, să vadă dacă ceilalţi oameni au asistat la acest dialog. Nimeni nu părea să le dea vreo atenţie specială: nici lui, nici mărţişorului. În cele din urmă decise să cumpere mărţişorul. Avea el să afle el mai multe ce e cu acest mărţişor, când va ajunge acasă. Plăti şi introduse mărţişorul în buzunar. Bucuros peste poate, din fundul buzunarului se auzi glasul mărţişorului în formă de inimioară:
- Mulţumesc stăpâne! Am să mă revanşez faţă de tine! Promit! Doar sunt un mărţişor năzdrăvannn ...

1 martie - începe spectacolul primăverii

1 martie este o zi de doliu pentru iarnă, dar o zi de bucurie pentru primăvară şi veselie pentru oameni. Dacă nu ar exista zile şi luni, minute şi clipe, ci doar anotimpuri, acum ar începe anul şi odată cu el spectacolul primăverii. Anunţul de început îl dă soarele, care începe să luminează, ca un far călăuzitor, şi să indice o direcţie anotimpurilor. Natura, sfinţită de razele divine ale soarelui, cântă melodii dulci într-un cor verde. Un cor la care cântă, pe mai multe voci şi după mai multe partituri, păsărele mari şi mici, flori gingaşe cu miros ameţitor, copaci proaspăt înmuguriţi şi animale răguşite de somnul iernatic. Spectatori înnebuniţi de reprezentaţia primăverii sunt oamenii, recent ieşiţi din ascunzătorile în care s-au ascuns de iarnă. Aceştia aplaudă la nesfărşit trilurile maiestuase ale păsărilor, vocea domoală a vântului şi susurul de cristal al apei de izvor. 

Nevinovaţi precum nişte prunci tocmai născuţi, ghioceii micuţi respiră pentru prima oară aerul proaspăt al primăverii. Chiar dacă nu au învăţat să vorbească, îşi cheamă cu sclipiri de argint tovaraşii de joacă: firişoarele diafane de iarbă, toporaşii şi mugurii pomilor. În armonie cu înflăcărarea verde de pe pământ, purtaţi de valuri domoale de vânt, dănţuiesc spre înalturi fluturi multicolori. Îi însoţesc în ascensiunea spre văzduhul curat păsărele vesele şi agitate. Ca într-o sincronizare perfectă, toate personajele naturii încep să vieţuiască şi să mişune pe scena vie, în care se desfăşoară specatcolulul primăverii.

Compunere cu titul Ghiocei pentru mama

Pe drumul meu spre casă am zărit o bătrână care stătea la colţ de stradă cu nişte flori albe în mână. De cum m-a zărit, femeie mi-a întins cu o mână tremurândă un bucheţel de flori. După ce am ajuns în dreptul ei, am zărit florile mici şi gingaşe pe care mi le întindea. Erau cei mai frumoşi ghiocei pe care-i văzusem vreodată. Petalele mari şi albe încă aveau roua dimineţilor pe ele. Stropi de apă se prelingeau precum nişte lacrimi de pe tulpiniţele firave, verzi. Reflexele sidefii ale florilor făceau din aceste plăntuţe un bucheţel de mărgăritare. Micul mănunchi de clopoţei albi stătea tăcut în mâna băbuţei şi aştepta să fie cumpărat de cineva care iubeşte primăvara. Aceste flori există pentru a încânta sufletele oamenilor care înţeleg primăvara. Nu am stat pe gânduri, am scos banii din buzunar şi am cumpărat bucheţelul frumos, zicându-mi în gând: aceştia sunt ghiocei pentru mama. 

Mândru de achiziţia mea, m-am îndreptat spre casă. De cum m-a văzut mama cu florile plăpânde în mână mi-a zâmbit cu căldură şi m-a îmbrăţişt. Cu un gest reflex, a luat florile întinse de mine, le-a dus la nas şi le-a mirosit, după care a adugat încântată: floricele acestea miros a primăvară. Acum simt şi eu că a venit primăvara, a adăugat visătoare mama.

Scrisoare către mama de 8 martie

Cu ocazia zilei de 8 martie - Ziua Femeii, dar şi a mamei, doresc să-ţi împărtăşesc dragostea şi recunoştinţa pe care ţi-o port. Chiar dacă uneori te mai necăjesc şi nu te ascult, să ştii că nu o fac cu bună ştiinţă. Iar după ce fac câte-o boacănă îmi pare rău pentru supărarea pe care ţi-am pricinuit-o. Acesta e şi motivul pentru care nu pot să-ţi ascund nimic şi îţi mărturisesc imediat ce am greşit.

Încă de mic copil, ai avut grijă de mine, m-ai protejat şi mai înconjurat cu iubire. Îmi aduc aminte şi acum câte nopţi nu ai dormit, deoarece ai vegheat la căpătâiul meu, eu fiind bolnav. În alte dăţi când m-au supărat alţi copii, m-ai încurajat şi mi-ai insuflat curaj. Pentru asta, mamă, îţi voi fi pentru toată viaţa mea recunoscător.

Şi acum, ca elev, îmi dai în fiecare zi o mână de ajutor la lecţii. Ştiu că de multe ori eşti obosită, când vii de la serviciu, dar niciodată nu mi-ai spus că nu ai timp pentru mine. Întotodeauna te-ai sacrificat pentru mine şi pentru asta mamă te voi respecta mereu.

Pentru viitor, dragă mamă, îţi urez să ai parte de bucurii multe, sănătate, mult noroc şi spor în tot ce întreprinzi. Mai sper mama mea să ai parte de linişte şi zile senine. Eu mă voi strădui să-ţi fac cât mai puţine greutăţi.

Draga mea mamă eu cred că eşti cea mai bună mamă din lume. Şi cea mai frumoasă! Cred că orice copil şi-ar dori să aibă aşa o mamă. 

1 martie, mărțișor pentru o colegă

Pentru mine, prima zi a anotimpului de primăvară a început cu mari emoții. Încă de la primele ore ale dimineții, singura mea grijă a fost să caut un mărțișor pentru colega mea de clasă, Maria. Taraba din colțul străzii era plină ochi de mărțișoare. Mari și mici, frumoase și foarte frumoase, gingașele mărțișoare stăteau aranjate ca la o expoziție. Razele soarelui se jucau în luciul cu care erau poleite, astfel că micile obiecte decorative arătau precum niște bijuterii veritabile. Le-am privit de mai multe ori și am încercat să le găsesc cusururi, pentru a-mi fi mai ușor să mă decid. Dar în zadar, toate îmi plăceau și cu cât le priveam mai mult, mărțisoarele îmi păreau tot mai prețioase și mai potrivite. Am apelat și la comerciantul care le vindea, i-am cerut un sfat. Dar acesta, ca un vânzător priceput, mi le-a lăudat pe toate și mi le-a descris în metafore care mai mult m-au încurcat decât ajutat. În cele din urmă am zăbovit asupra două mici mărțisoare, care simbolizau un ghiocel și o inimioară. Primul, argintiu, asemănător unui clopoțel, semăna cu Maria. Mic și frumușel i se potrivea de minune colegei mele. Al doilea mărțișor, o inimioară roșie, era din catifea și avea inscripționat mesajul "Primăvara e frumoasă ca tine". Mi-a plăcut foarte mult mesajul și în plus era și adevărat. Colega mea, Maria, este cea mai frumoasa fată din clasă, poate chiar din școală, iar chipul ei este senin ca o zi de primăvară. Ajuns în acest punct cu gândurile am realizat că cel mai potrivit mărțișor, care i se potrivește Mariei este inimioara roșie. L-am cumpărăt și m-am îndreptat spre școală, mândru și sigur pe mine.

Am zărit-o pe Maria în curtea școlii. Era singură și căzută pe gânduri, de parcă aștepta pe cineva. M-am apropiat de ea. De cum m-a zărit s-a luminat toată la fața și a roșit ușor. I-am întins mărțisorul în timp ce-i adresam cuvintele la care m-am gândit tot drumul până la școală: "Maria, așa cum primăvara este anotimpul meu preferat și tu ești colega mea preferată. Te rog, primește acest mărțișor, este la fel de frumos ca tine." După ce am rostit cuvintele m-am simțit puțin ridicol, dar Maria m-a scos din încurcătură: "Mihai, de când te cunosc ai știut să mă surprinzi. Îți mulțumesc! Voi purta acest mărțișor. Ajută-mă să-l prind la rever." Și asta nu a fost tot. În semn de mulțumire m-a sărutat pe obraz. Ultimul ei gest m-a luat pe nepregătite. Am simțit cum mi se taie picioarele. "Așa trebuie să fie primăvara, plină de emoție și simțire" mi-am zis și m-am îndreptat spre sala de clasă năucit de intensitatea primei zile de primăvară.

Toamna - Descrierea unui copac vesel

Cu toate că a venit toamna, perioadă tristă din viață oricărei plante, copacul din fața geamului meu este în culmea fericii. În timp ce ceilalți copaci își preschimbă hainele verzi în straie veștede și ruginii, el pare că înflorește. După frunzele lui roșii, aproape sângerii, nu ai spune că anotimpul toamna îi displace. Ba din contră! Pentru acest copac, toamna este momentul în care își arată obârșia regală, anotimul fiind doar un prilej de a face paradă cu straiele sale deosebite. 

Deși bine înfipt în pământ, este încă tânăr, iar frunzele lui sunt viguroase și pline de viață. Frunzișu-i roșu trădează sănătate, precum cea a unui om de la țară cu roșeață în obraji. Nici vântul aprig nu pare să-i creeze vreo dificultate. Îl privește drept în ochi, iar cu un zâmbet roșiatic larg își unduiește crengile tinere, în ritmul șuieratului răutăcios și rece.

Înalt și zvelt, copacul roșu este deosebit de ceilalți confrați din prejur. Copacii din vecinătatea lui, îngălbeniți de vremea aspră, îl invidează pentru prospețimea de care dă dovada și pentru mantia roșie pe care o poartă peste crengile firave. Se uită la el cu coada ochiului așteptând clipa în care îi va cădea și lui prima frunză. Chiar dacă momentul acesta nu mai poate fi amânat pentru mult timp, copacul roșu continuă să se bucure de ultimele străluciri șterse ale soarelui.