Se apropie ziua de 1 Martie, prima zi de primăvară. Este ziua în care dăruim mărţişoare fetelor şi femeilor. Mărţişorul este o podoabă micuţă, care se prinde cu un şirag împletit din două fire: unul alb şi altul roşu. Mărţişorul este simbolul primăverii. Se poartă toată luna martie, iar la sfârşitul lunii, se agaţă într-un copac. Şi dacă iţi pui o dorinţă, atunci când prinzi mărţişorul în copac, dorinţa se îndeplineşte.
1 martie este ziua în care începe primăvara. Ziua se măreşte şi noaptea se micşorează. Temperatura începe să crească şi încetişor, natura se trezeşte la viaţă. In locul zăpezii gri, murdare, apare o explozie de culori şi miresme proaspete. Copacii înmuguresc şi apar mlădiţe noi, de un verde crud. Iarba încolţeşte şi străpunge ultimul strat rămas din zăpadă. Apar şi primele flori: ghioceii sunt vestitorii primăverii, zambilele care sunt simbolul jocurilor sportive, narcisele şi, preferatele mele, toporaşii de martie.
Tot acum, păsările migratoare se întorc din ţările calde. Vom construi căsuţe pentru ele şi le vom pune în copaci. Drept mulţumire, păsările călătoare ne vor încânta auzul cu trilurile lor vesele. Va începe curăţenia în parcuri, se vor vopsi copacii şi băncile din parc. Gâzele vor zumzăii şi vor dansa în aer. Freamătul lor se va contopi cu freamătul naturii renăscute la viaţă.
Ziua fiind mai lungă avem mai multe ore în care să ne jucăm, mai multe ore de distracţie. Simplul gând că vine primăvara îmi umple sufletul de fericire şi de bucurie, de nerăbdare. Toţi oamenii sunt mai veseli, mai bucuroşi şi mai calzi. Întreaga planetă renaşte primăvara: plantele, vietăţile, oamenii. Şi totul începe cu 1 Martie!
sâmbătă, 5 ianuarie 2013
Compunere Povestea unui copac în anotimpul primăvara
Acum sunt un copac fericit! Iarna urâtă şi geroasă a devenit doar o amintire tristă. Zăpada grea ca de plumb, care ameninţa să-mi rupă gingaşele ramuri, s-a topit. Vântul furios s-a îmblânzit şi nu-mi mai apleacă crengile până la pământ. Acum abia dacă mai adie şi asta cu un suflu cald şi îmbietor. Ramurile mele, îngheţate până mai ieri, încep să se dezmorţească. Dacă iarna ar fi durat mai mult acum aş fi doar o poveste tristă ...
De câteva zile, soarele cu ale sale raze blânde şi calde mă mângâie pe creştet în fiecare zi şi mă dezmiardă cu şoapte luminoase. Parcă ar dori să mă anunţe că îi pare rău că pentru o scurtă perioadă a cedat în faţa ultimei ierni neprietenoase. Acum este o adevărată desfătare să privesc spre bolta senină a cerului, iar de acolo de sus albastrul cerului să-mi facă prietenos cu mâna în semn de salut. Şi noaptea începe să devină o încântare, stelele agăţate de firmament împung întunericul dens al nopţii cu mii şi mii de luminiţe.
Privind în jur realizez că natura se trezeşte la viaţă. Nu am cum să nu fiu bucuros! Ghioceii şi-au scos deja capul prin pâlcurile de zăpadă uitate în jurul meu. Razele de soare se reflectă în petalele lor albe şi răspândesc în jur sclipiri orbitoare. Animăluţele şi gândecii aleargă de colo în căutare de mâncare. Din când în când, câte o pasăre, din cele care nu au plecat în ţările calde, se aşează pe crengile mele dese şi-mi şoptesc că din înaltul cerului primăvara se vede venind.
Mirosul de primăvară din împrejurimi este pentru mine ca un parfum de petale de trandafiri. La rădăcinile mele, firişoare timide de iarbă îşi croiesc drum spre lumină prin pământul proaspăt dezgheţat. În câteva săptămâni totul în jurul meu va fi verde. Ce păcat că nu am tălpi să pot simţi covorul moale de verdeaţă care se va aşterne în curând la picioarele mele.
Probabil nu va mai trece multă vreme şi mugurii, care vor anunţa că primăvara s-a instalat cu totul, îmi vor apărea. Bucuria va fi şi mai mare când lângă mugurii mei se vor aşeza păsărele mici care vor ciripi din zori şi până-n seară. Cu cântecele vesele ale păsărilor mă voi trezi şi tot cu ele voi adormi. Unele din ele îşi vor face cuib în ramurile mele şi-mi vor ţine de urât în serile mirifice de primăvară.
Primăvara este aproape şi deja am senzaţia că mă trezesc la viaţă. Pentru câteva luni voi simţi că trăiesc!
De câteva zile, soarele cu ale sale raze blânde şi calde mă mângâie pe creştet în fiecare zi şi mă dezmiardă cu şoapte luminoase. Parcă ar dori să mă anunţe că îi pare rău că pentru o scurtă perioadă a cedat în faţa ultimei ierni neprietenoase. Acum este o adevărată desfătare să privesc spre bolta senină a cerului, iar de acolo de sus albastrul cerului să-mi facă prietenos cu mâna în semn de salut. Şi noaptea începe să devină o încântare, stelele agăţate de firmament împung întunericul dens al nopţii cu mii şi mii de luminiţe.
Privind în jur realizez că natura se trezeşte la viaţă. Nu am cum să nu fiu bucuros! Ghioceii şi-au scos deja capul prin pâlcurile de zăpadă uitate în jurul meu. Razele de soare se reflectă în petalele lor albe şi răspândesc în jur sclipiri orbitoare. Animăluţele şi gândecii aleargă de colo în căutare de mâncare. Din când în când, câte o pasăre, din cele care nu au plecat în ţările calde, se aşează pe crengile mele dese şi-mi şoptesc că din înaltul cerului primăvara se vede venind.
Mirosul de primăvară din împrejurimi este pentru mine ca un parfum de petale de trandafiri. La rădăcinile mele, firişoare timide de iarbă îşi croiesc drum spre lumină prin pământul proaspăt dezgheţat. În câteva săptămâni totul în jurul meu va fi verde. Ce păcat că nu am tălpi să pot simţi covorul moale de verdeaţă care se va aşterne în curând la picioarele mele.
Probabil nu va mai trece multă vreme şi mugurii, care vor anunţa că primăvara s-a instalat cu totul, îmi vor apărea. Bucuria va fi şi mai mare când lângă mugurii mei se vor aşeza păsărele mici care vor ciripi din zori şi până-n seară. Cu cântecele vesele ale păsărilor mă voi trezi şi tot cu ele voi adormi. Unele din ele îşi vor face cuib în ramurile mele şi-mi vor ţine de urât în serile mirifice de primăvară.
Primăvara este aproape şi deja am senzaţia că mă trezesc la viaţă. Pentru câteva luni voi simţi că trăiesc!
Compunere - Un cuib de rândunică primăvara
A sosit primăvara cu raze de soare, cu flori parfumate şi cu păsărelele noastre favorite. În acest anotimp al dragostei, rândunelele se întorc la cuiburile lor, pe care le-au părăsit toamna trecută.
Roxana a zărit un stol de rândunele. Una dintre rândunele, obosită de la drumul său, a început să se aşeze pe gardurile oamenilor şi în pomii proaspăt înmuguriţi.
Fata a observat că rândunica nu s-a oprit să o vadă. Pasărea era foarte grabită să ajungă la cuibul ei.
Când rândunica şi-a luat zborul din cuib pentru a căuta hrană, Roxana s-a uitat în cuib. A zărit zece ouă mititele şi fragile. Fata a văzut cum puii au început să scoată capul din cuiburi.
De nicăieri, pasărea a apărut lângă cuib. Supărată, pe un ton răstit, i s-a adresat Roxanei:
- Ce cauţi aici? Ai venit să-mi furi ouăle?
- Sigur că nu, a exclamat fata! Doar doream să ştiu de ce erai atât de agitată acum câteva minute.
- Nu e frumos să te uiţi în casa altcuiva... sau, mai bine zis, să te uiţi în cuibul unei păsări. Pui sunt mici, s-ar putea speria de un străin.
Din această păţanie Roxana a învăţat că nu e bine să dai buzna în casa cuiva. Fiecare are nevoie de intimitate şi linişte la el acasă.
Primăvara plină de surprize este abia la început. Roxana este nerăbdătoare să mai afle şi alte surprize pe care le pregăteşte primăvara.
Roxana a zărit un stol de rândunele. Una dintre rândunele, obosită de la drumul său, a început să se aşeze pe gardurile oamenilor şi în pomii proaspăt înmuguriţi.
Fata a observat că rândunica nu s-a oprit să o vadă. Pasărea era foarte grabită să ajungă la cuibul ei.
Când rândunica şi-a luat zborul din cuib pentru a căuta hrană, Roxana s-a uitat în cuib. A zărit zece ouă mititele şi fragile. Fata a văzut cum puii au început să scoată capul din cuiburi.
De nicăieri, pasărea a apărut lângă cuib. Supărată, pe un ton răstit, i s-a adresat Roxanei:
- Ce cauţi aici? Ai venit să-mi furi ouăle?
- Sigur că nu, a exclamat fata! Doar doream să ştiu de ce erai atât de agitată acum câteva minute.
- Nu e frumos să te uiţi în casa altcuiva... sau, mai bine zis, să te uiţi în cuibul unei păsări. Pui sunt mici, s-ar putea speria de un străin.
Din această păţanie Roxana a învăţat că nu e bine să dai buzna în casa cuiva. Fiecare are nevoie de intimitate şi linişte la el acasă.
Primăvara plină de surprize este abia la început. Roxana este nerăbdătoare să mai afle şi alte surprize pe care le pregăteşte primăvara.
Primăvara, bucurie şi culoare
Primăvara, fiica cea mai tânără a bătrânului an, cea aducătoare de bucurie şi voie bună a sosit şi la noi cu alaiul ei de flori, lumină şi culoare.
Totul e învăluit în mantia de lumină a soarelui, care mângâie blând pământul şi toate vietăţile. Bolta albastră se oglindeşte în apele limpezi ale râurilor. Zilele sunt mai blânde şi mai lungi, iar nopţile mai scurte.
Primăvara a aşternut peste tot un covor multicolor. Câmpurile şi dealurile au înverzit, iar livezile se pregătesc să dea în floare. În păduri, muşchiul copacilor e moale ca o pernă de puf, iar brazii care abia şi-au lepădat mantia de nea privesc mândri către soare. În desişuri a albit floarea ghiocelului şi un parfum uşor de toporaşi se răspândeşte la adierea vântului din amurg.
Primăvara a trezit lunca la viaţă. Fluturii zburdă, albinele harnice îşi încep dulcele zumzet printre flori. Gândăceii şi cărăbuşii dorm la soare, dezgheţându-şi aripioarele şi picioruşele. Păsările călătoare par nişte vâslaşi pe marea cerului albastru. Rândunica cea veselă, turturica şi sturzul ciripesc în deschiderea marelui concert al primăverii.
Şi oamenii se bucură de această renaştere a naturii. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor şi zumzetul hărniciei. În livezi oamenii curăţă pomii, iar în grădini sapă pământul să pună răsaduri.
Cu mantia plină de lumină, primăvara împarte din pocalul ei tinereţe, voioşie şi culoare. Să ne bucurăm toţi de acest minunat mărtişor primit în dar de la blânda primăvară.
Totul e învăluit în mantia de lumină a soarelui, care mângâie blând pământul şi toate vietăţile. Bolta albastră se oglindeşte în apele limpezi ale râurilor. Zilele sunt mai blânde şi mai lungi, iar nopţile mai scurte.
Primăvara a aşternut peste tot un covor multicolor. Câmpurile şi dealurile au înverzit, iar livezile se pregătesc să dea în floare. În păduri, muşchiul copacilor e moale ca o pernă de puf, iar brazii care abia şi-au lepădat mantia de nea privesc mândri către soare. În desişuri a albit floarea ghiocelului şi un parfum uşor de toporaşi se răspândeşte la adierea vântului din amurg.
Primăvara a trezit lunca la viaţă. Fluturii zburdă, albinele harnice îşi încep dulcele zumzet printre flori. Gândăceii şi cărăbuşii dorm la soare, dezgheţându-şi aripioarele şi picioruşele. Păsările călătoare par nişte vâslaşi pe marea cerului albastru. Rândunica cea veselă, turturica şi sturzul ciripesc în deschiderea marelui concert al primăverii.
Şi oamenii se bucură de această renaştere a naturii. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor şi zumzetul hărniciei. În livezi oamenii curăţă pomii, iar în grădini sapă pământul să pună răsaduri.
Cu mantia plină de lumină, primăvara împarte din pocalul ei tinereţe, voioşie şi culoare. Să ne bucurăm toţi de acest minunat mărtişor primit în dar de la blânda primăvară.
Frumuseţea anotimpului primăvara
Cu mantia ei de un verde deschis, a sosit primăvara. A adus cu ea gingaşii toporaşi, ce se închină lăcrămioarelor, gândăcei în haine smălţuite şi cărăbuşii de aramă. De departe, se aude mierla fluierând în zăvoi. Zboară gândăcei de tot neamul. Cea dintâi rândunică, venită de departe taie albastrul cerului ca o săgeată. Prin norii cenuşii trec razele aurii ale mândrului soare. De sub frunzele moarte se ivesc mici firicele subţiri de verdeaţă. Delicatul clopoţel de argint se iveşte de sub pământul de catifea. Poiana scăldată de soarele blând este invadată de gingaşele floricele. O buburuză face baie de soare în potirul unei flori. În a nopţii linişte se iveşte o divină melodie a greierilor.
Primăvara e un adevărat doctor al naturii!
Primăvara e un adevărat doctor al naturii!
Compunere despre primăvară, cu pronume şi adjective posesive
Primăvara este anotimul meu preferat. Soarele, cu ale sale raze, încălzeşte pământul şi al nostru suflet. Primăvara a alungat gândurile friguroase ale tuturor vieţuitoarelor, iar pe ale salele-a transformat în speranţă. Acum, ciocârlia se întoarce din ţările calde pe meleagurilenoastre şi ne încântă cu al său glas suav. Natura, cu a sa mantie verde, emană prospeţime şi culoare. Grija sa este să trezească la viaţă fiecare firişor de iarbă şi să înmugurească fiecare copac. A noastră, a oamenilor, este să ne apucăm de muncile câmpului pentru a ne asigura de rodul său. De pe o floare, răsărită de nicăieri, un fluture zglobiu îşi etalează cu mândrie aripile sale frumos colorate. Din curtea casei noastre, se poate observa lunca veselă şi coloritul său viu. De sus, văzduhul cu al său albastru pur, lipsit de orice nor, zâmbeşte blând şi aduce linişte în inima mea.
Compunere - Ce am făcut de 1 martie
Lumina blândă şi razele calde de soare mi-au arătat încă de dimineaţă că a sosit primăvara. Calendarul de pe perete mi-a zâmbit şi m-a anunţăt de cum am deschis ochii că astăzi este prima zi de martie! Veselia venirii primăverii a fost completată de bucuria mărţişoarelor pe care le-am primit.
Ca în fiecare an, primii care au celebrat venirea primăverii au fost colegii de clasă. Sfioşi, dar mândri de gestul lor, baieţii mi-au făcut surprize gingaşe şi frumos colorate: mărţişoare. De diverse mărimi, forme şi culori, mărţişoarele primite m-au făcut să mă simt îndrăgită şi preţuită. Pe cele mai frumoase le-am aşezat deja în piept şi le port precum pe nişte medalii. Am promis ca mâine să le schimb cu o parte din celelalte, iar în zilele următoare să le rotesc astfel încât să pot arăta tuturor cât de mult îmi plac micile cadouri de primăvară.
Ajunsă acasă am descoperit o altă surpriză primăvăratică. Tata şi fratele meu mi-au făcut şi ei daruri multicolore. Pe lângă nelipsitele mărţişorae, cei doi ne-au făcut, mie şi mamei mele, cadou câte un buchet mare de flori. Eu am primit 13 trandafiri roşii, număr care semnifică vârsta mea. Cred că au fost cele mai frumoase flori pe care le-am primit vreodată. Mama mea a primit 40 de crini frumos mirositori, exact cât vârsta ei. Nu am văzut-o niciodată pe mama mea atât de încântată de nişte flori. Amândouă am fost foarte emoţionate şi am considerat florile drept cea mai reuşită exprimare a bucuriei venirii primăverii.
După ce cadourile au fost împărţite, iar noi două ne-am exprimat mulţumirea şi recunoştinţa, ne-am îndreptat spre parcul din apropiere. Am convenit că 1 martie trebuie sărbătorit în natură, să ne putem bucura pe deplin de razele soarelui şi de miresmele de primăvară. Ne-am plimbat pe aleile înconjurate de muguri verzi şi firişoare de iarbă abia încolţite, am râs şi ne-am simţit bine cu toţii. Aşa ar trebui să facă orice om de 1 martie: să se bucure de venirea primăverii.
Ca în fiecare an, primii care au celebrat venirea primăverii au fost colegii de clasă. Sfioşi, dar mândri de gestul lor, baieţii mi-au făcut surprize gingaşe şi frumos colorate: mărţişoare. De diverse mărimi, forme şi culori, mărţişoarele primite m-au făcut să mă simt îndrăgită şi preţuită. Pe cele mai frumoase le-am aşezat deja în piept şi le port precum pe nişte medalii. Am promis ca mâine să le schimb cu o parte din celelalte, iar în zilele următoare să le rotesc astfel încât să pot arăta tuturor cât de mult îmi plac micile cadouri de primăvară.
Ajunsă acasă am descoperit o altă surpriză primăvăratică. Tata şi fratele meu mi-au făcut şi ei daruri multicolore. Pe lângă nelipsitele mărţişorae, cei doi ne-au făcut, mie şi mamei mele, cadou câte un buchet mare de flori. Eu am primit 13 trandafiri roşii, număr care semnifică vârsta mea. Cred că au fost cele mai frumoase flori pe care le-am primit vreodată. Mama mea a primit 40 de crini frumos mirositori, exact cât vârsta ei. Nu am văzut-o niciodată pe mama mea atât de încântată de nişte flori. Amândouă am fost foarte emoţionate şi am considerat florile drept cea mai reuşită exprimare a bucuriei venirii primăverii.
După ce cadourile au fost împărţite, iar noi două ne-am exprimat mulţumirea şi recunoştinţa, ne-am îndreptat spre parcul din apropiere. Am convenit că 1 martie trebuie sărbătorit în natură, să ne putem bucura pe deplin de razele soarelui şi de miresmele de primăvară. Ne-am plimbat pe aleile înconjurate de muguri verzi şi firişoare de iarbă abia încolţite, am râs şi ne-am simţit bine cu toţii. Aşa ar trebui să facă orice om de 1 martie: să se bucure de venirea primăverii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)