Mama

   Mama

          Mama este totul pentru mine. Ea mi-a daruit viata , m-a alintat la sanu-i si m-a invatat a vorbi.

          Cand mic eram , si mai greseama , mama avea intotdeauna un cuvant de incurajare pentru mine , chiar si atunci cand era foarte dezamagita. Dupa o vorba buna si o mangaiere din partea-i totul disparea. Iubirea ei era nepretuita , era un tablou de pus in rama. Alaturi de mama , bolta vietii mele e linistita , fara nori , senina. Ea este o floare sfanta care-mi este invatator, ingrijirot, dar mai presus de toate prietena. Este ca o carte de povesti  care-mi spune ce este biune si ce este rau , ce este frumos si ce este urat , ce este drept si ce este nedrept si cum sa fiu om in viata , cum sa inteleg trecerea prin ea. Mama este lumina vietii mele ce nu se stinge niciodata. E luceafarul ce apare in noaptea misterioasa.

           As vrea sa ramana mereu langa mine , sa-mi zambeasca cu ochii mari si lipezi , sa ma alinte si sa ma ajute cand am nevoie. 

Mama, cea mai draga fiinta de pe pamant!

Mama, cea mai draga fiinta de pe pamant!

Mama, acest cuvant magic si frumos cu putere fermecata, reprezinta fiinta cea mai iubita si indragita de mine de pe pamant.

Daca cineva mi-ar spune sa-mi descriu mama, as spune ca: ,, Mama mea este o fiinta gingasa si frumoasa. Parul sau este lung si ondulat ca valurile marii, iar ochii ei mari sunt ca doua diamante pline de caldura, blandete si intelepciune. Niciun trandafir nu o poate intrece in frumusete si niciun ghiocel in delicatete. Mainile sale sunt agere si catifelate. Glasul sau melodios imi strabate inima si mi-o umple de bucurie si fericire, iar privirea sa este blanda si luminoasa. Sufletul sau este plin de bunatate si intelegere.

As putea spune ca mama este un inger trimis din cer pentru a ma ajuta sa trec mai usor peste greutatile vietii, fiindu-mi alaturi atunci cand am nevoie de sprijin.

Ii promit ca atunci cand voi deveni o persoana adulta, iar ea va imbatrani, o voi rasplati pentru tot ce a facut si face pentru mine.

O voi iubi, o voi asculta, o voi respecta mereu si ii doresc multa sanatate, fericire, pace sufleteasca, liniste, viata lunga si tot ce exista mai bun pe lume!

La multi ani, mami!

Adriana – Nicoleta Mihailescu

Clasa a IV-a A

Colegiul Romano-Catolic Sf. Iosif

Bucuresti

Ganduri despre mama.

Eseu - mama

Ganduri despre mama.

Mama! Ce cuvant inaltator ! Primul nostru cuvant ! Ce sentiment de dragoste ne invaluie sufletul si un chip sfant ne apare in fata ochilor atunci cand il rostim ! O privire calda si ocrotitoare ne urmareste fiecare pas al vietii , facand-o astfel sigura pentru noi sa sorbim fara grija din pantecul ei fermecat, cu sufletul impacat si cu siguranta ca orice gresala va fi imediat indreptata.

Atunci cand ne simtim nesiguri, cand ne este frica si nu avem langa noi ajutor de nadejdie, cand ne este foame, cand ne este frig, cand simtim nevoia ca cineva sa ne ingrijeasca ranile sufletesti si trupesti, cand avem nevoie de ocrotire si de iubire, cand suntem singuri… si ne este teama, vrem ca langa noi sa se afle mama sa ne ocroteasca si sa ne ofere ceea ce nu mai ea poate in modul cel mai sincer si cel mai curat: dragostea . Orice frunza se afla afla ocrotita in copacul ei , orice raza doreste sa stie ca soarele o are in grija, cum orice copil isi doreste mama alaturi.

Mama este fiinta careia ii suntem datori cu un respect profound, careia ii multumim pentru faptul ca ne-a adus pe lume si ca alaturi de Dumnezeu a contribuit la existenta noastra, daruindu-ne cel mai frumos cadou pe care il putem primi cu inima deschisa: viata. Tot ceea ce avem si tot ceea ce vom avea , viitorul, prezentul si trecutul il datoram mamei, celui mai bun prieten pe care il avem alaturi in clipe grele.

Primul zambet, primul pas, primul cuvant, o carte de povesti frumoase, copilaria cu toate tainele ei sunt strans legate de aceeasi persoana care descrisa cu ajutorul cuvintelor pare ireala. Ochii ca niste lumanari sclipitoare, gura ca un trandafir imbobocit, zambetul ca un curcubeu dupa o ploaie calda de vara alcatuiesc figura draguta a mamei.

Orice copil, orice fiu vede in mama lui o fiinta mareata, fara de pacat, puternica precum o stanca in marea involburata si totusi, in acelasi timp, o fire blanda, o zana ce a coborat din taramul basmelor pentru a fi alaturi de noi.

Ce copil orfan nu isi doreste ca in luna martie, luna femeilor, fetelor, dar in special al mamelor, sa aiba pe cine sa iubeasca, sa aiba cui sa-i spuna, ,,la multi ani !”, sa-I dea un martisor facut de manutele lui. Asa ca noi, in bucuria noastra, in luna martie trebuie sa ne amintim si de acei copii care nu pot spune mama nimanui si nu pot simti iubirea ce o poate aferi aceasta fiinta.


Dumitrescu Oana
Clasa a VIII-a B
Scoala Nr. 120 ,,Martisor”