Cartea, prietena mea

‘’Ai carte,ai parte!’’ Este proverbul pe care adeseori mi l-au spus ca indemn invatatorii,parintii si bunicii.
Mi-amintesc si acum cu placere prima mea carte de colorat.Aveam vreo cinci anisori.Am rasfoit-o cu mare nerabdare . Imagini dupa imagini se vedeau prin fata ochilor mei.Am colorat imagini rand pe rand:,,Capra cu trei iezi ‘’ , ,,Alba-Ca-Zapada’’ si alte povesti.
O alta zi speciala pentru mine a fost prima zi de scoala . In clasa ma astepta pe banca ,,Abecedarul’’. Cand l-am vazut,m-am dus in banca curioasa sa ma uit pe el. Prin fata ochilor imi treceau fel de fel de semen intortochiate.Doamna invatatoare ne-a spus ca in anul acesta scolar vom invata sa deslegam tainele textelor literare .Vom invata mai intai literele ,pentru a citii si a scrie.Eu am luat premiul intai.Vacanta venise si am fost la mare. A trecut si vacanta si iar am inceput scoala.Intr-o ora de Literatura pentru copiii, doamna invatatoare ne-a citit povestea ,,Omul de zapada’’ de Hans Hristian Anderson ,darn u a reusit san e-o citeasca .Eu am fost curioasa sa vad cum se termina si i-am spus mamei sa mi-o cumpere.
Mama in sfarsit mi-a cumparat cartea,iar eu sunt foarte vesela. Cine invata la tinerete, la batranete se odihneste.