Pe căţelul meu îl cheamă Pufi. Pufi are acum 8 luni şi este un Bichon Maltez complet alb. În fiecare dimineaţă eu îi dau să mănânce, după care îl duc câteva minute la plimbare pe afară. Căţelul meu este cuminte, nu muşcă, este jucăuş şi nu latră prea mult.
Pufi a fost cadoul primit de ziua mea. Din ziua în care l-am primit am devenit cei mai buni prieteni. În fiecare zi mă aşteaptă cuminte să mă întorc de la şcoală, iar când intru pe uşă sare bucuros în jurul meu. În timp ce eu îmi fac temele, căţelul meu mă aşteaptă răbdător la picioarele mele. După finalizarea temelor merg împreună cu Pufi afară, unde ne jucăm cu mingea sa preferată. Căţelul meu este extrem de bucuros să alerge pe afară, iar atunci când întâlneşte alţi căţei este de-a dreptul fericit.
Acum o lună am început cu căţelul meu şi primele lecţii de dresaj. Deja răspunde la câteva comenzi, cum ar fi: culcat, şezi, stai, liber. Pufi este deosebit de cooperant, motiv pentru care cred că rasa Bichon Maltez este o rasă de câini inteligenţi.
Bichon-ul meu, Pufi, este cel mai frumos şi deştept căţel! Îl iubesc pe Pufi!
sâmbătă, 23 februarie 2013
Compunere Colegul meu de bancă
Pe colegul meu de bancă îl cheamă Andrei şi este vecinul meu de bloc. La şcoală, stăm împreună în aceeaşi bancă de la începutul clasei I. Andrei dă dovadă de colegialitate la orele de clasă, iar după ore suntem cei mai buni prieteni.
Colegul meu de bancă este cel mai bun elev din clasă la matematică, iar atunci când am nevoie de ajutorul lui nu mă refuză niciodată. Mă ajută atunci când nu am înţeles anumite probleme, îmi explică cum trebuie rezolvate, iar uneori după orele de curs învăţăm împreună. De când suntem colegi de bancă rezultatele mele la învăţătură şi notele s-au îmbunătăţit semnificativ.
Şi eu îl ajut pe Andrei atunci când are nevoie. Notele mele cele mai bune sunt la limba română. Din acest motiv, uneori, îl ajut pe Andrei atunci când avem de scris câte o compunere mai grea.
În timpul liber mergem împreună la lecţii de karate, mergem în parc, vizionăm filme şi ne jucăm pe calculator. Sper să fiu coleg de bancă cu Andrei până în clasa a VIII-a!
Colegul meu de bancă este cel mai bun elev din clasă la matematică, iar atunci când am nevoie de ajutorul lui nu mă refuză niciodată. Mă ajută atunci când nu am înţeles anumite probleme, îmi explică cum trebuie rezolvate, iar uneori după orele de curs învăţăm împreună. De când suntem colegi de bancă rezultatele mele la învăţătură şi notele s-au îmbunătăţit semnificativ.
Şi eu îl ajut pe Andrei atunci când are nevoie. Notele mele cele mai bune sunt la limba română. Din acest motiv, uneori, îl ajut pe Andrei atunci când avem de scris câte o compunere mai grea.
În timpul liber mergem împreună la lecţii de karate, mergem în parc, vizionăm filme şi ne jucăm pe calculator. Sper să fiu coleg de bancă cu Andrei până în clasa a VIII-a!
Compunere - Iarna mă joc în zăpadă
În sfârşit a venit iarna. Vremea s-a schimbat. Iarna este cel mai rece anotimp. Afară este frig şi bate un vânt rece. Oamenii se îmbracă mai gros decât toamna. Acum purtăm mânuşi, căciulă şi fular.
Astept cu nerăbdare să vină zăpada. Să ningă cu fulgi mari şi totul să se acopere cu un strat gros de zăpadă. Să mă dau cu săniuţa.
Eu şi prietenul meu vom merge în parc şi vom face un om de zăpadă. Am hotărât ca eu să aduc un morcov pentru nas şi el să aducă nasturii pentru ochi. Va fi cel mai frumos om de zăpadă. După aceea, ne vom bate cu bulgări de zăpadă şi vom alerga până când ne vom încălzi. Iar când mă voi întoarce acasă, după jocul prin zăpadă, voi bea un ceai cald cu miere şi lămaie. De abia aştept să ningă şi să fie multă zăpadă.
Astept cu nerăbdare să vină zăpada. Să ningă cu fulgi mari şi totul să se acopere cu un strat gros de zăpadă. Să mă dau cu săniuţa.
Eu şi prietenul meu vom merge în parc şi vom face un om de zăpadă. Am hotărât ca eu să aduc un morcov pentru nas şi el să aducă nasturii pentru ochi. Va fi cel mai frumos om de zăpadă. După aceea, ne vom bate cu bulgări de zăpadă şi vom alerga până când ne vom încălzi. Iar când mă voi întoarce acasă, după jocul prin zăpadă, voi bea un ceai cald cu miere şi lămaie. De abia aştept să ningă şi să fie multă zăpadă.
Compunere despre toamnă - fără personaje
Toamna este anotimpul în care elevii se întorc la şcoală. La ţară, oamenii culeg roadele pământului şi culeg fructele din grădini. Tot acum sunt culeşi strugurii şi este făcut mustul. Pe ogoare, după ce grânele sunt recoltate, pământul este arat şi semănat cu noi cereale.
În acest anotimp natura se schimbă. Frunzele copacilor îngălbenesc şi cad, iarba se usucă, iar soarele încălzeşte din ce în ce mai puţin. Cerul senin de vară dispare şi apar nori negri şi grei. Acum cad ploi reci şi bat vânturi puternice. Oamenii se îmbracă mai gros şi se ascund de ploile dese în spatele umbrelelor.
Toamna păsările călătoare pleacă în ţările calde. Animalele din pădure îşi pregătesc culcuşul pentru iarnă şi strâng provizii pentru această perioadă. Alte animale se pregătesc să hiberneze peste iarnă.
Totul în jur devine mohorât şi ruginiu. Toată natura se pregăteşte să întâmpine iarna şi fulgii de zăpadă care vor cădea în curând.
În acest anotimp natura se schimbă. Frunzele copacilor îngălbenesc şi cad, iarba se usucă, iar soarele încălzeşte din ce în ce mai puţin. Cerul senin de vară dispare şi apar nori negri şi grei. Acum cad ploi reci şi bat vânturi puternice. Oamenii se îmbracă mai gros şi se ascund de ploile dese în spatele umbrelelor.
Toamna păsările călătoare pleacă în ţările calde. Animalele din pădure îşi pregătesc culcuşul pentru iarnă şi strâng provizii pentru această perioadă. Alte animale se pregătesc să hiberneze peste iarnă.
Totul în jur devine mohorât şi ruginiu. Toată natura se pregăteşte să întâmpine iarna şi fulgii de zăpadă care vor cădea în curând.
Un dialog imaginar cu câinele meu
- Salut Sebastian! Bine ai venit acasă, mi-a fost dor de tine! spuse căţelul lătrând bucuros de revederea stăpânului.
- Bună Grivei! Şi tu mi-ai lipsit mie. Ce ai făcut cât ai stat singur în casă?
- Ca de obicei, am păzit casa. Am auzit nişte paşi suspecţi pe scara blocului...
- Era un hoţ? întrebă copilul puţin speriat.
- Nu, era doar un vecin, spuse cu dezamăgire căţelul şi adăugă:
- Tu ce ai făcut azi la şcoală?
- Am citit compunerea despre câinele meu, adică despre tine, replică voios elevul.
- Şi cum a fost?
- Foarte bine! După ce am citit textul am primit aplauze din partea tuturor colegilor de clasă, spuse mândru copilul. Iar doamna învăţătoare m-a felicitat.
- Ştiam eu că va fi bine, doar te-am ajutat şi eu, mârâi bucuros căţelul dând din coadă cu rapiditate.
- Grivei, tu ai mâncat ceva astăzi?
- Nu am mâncat, te-am aşteptat să te întorci de la şcoală, spuse şiret căţelul, gudurându-se pe lângă picioare lui Sebastian.
- Ce figură eşti măi Grivei, spuse râzând copilul. Uite colea bolul tău, se văd urme proaspete de mâncare. Mare mâncăcios mai eşti!
- Sebastian, sunt în creştere, am doar 1 an, am nevoie de multă mâncare, bodogăni căţelul în timp ce se învârtea prin cameră cu coada între picioare.
- Bine, bine... hai să mâncăm. Dar am şi eu o rugăminte! Trebuie să scriu o compunere pe mâine despre viaţa animalelor. Mă ajuţi?
- Mai încape vorbă?! Am nişte poveşti despre viaţa mea de câine … spuse căţelul şi căzu pe gânduri.
- Hai Grivei nu te mai plânge că nu ai o viaţă atât de rea cu mine ca stâpân.
- Nu Sebastian! Tu eşti un stăpân bun, dar înainte de tine am avut un stăpân rău, care mă bătea şi nu-mi dădea să mănânc când vroiam, spuse căţelul cu capul în pământ, dar privindu-l pe Sebastian cu coada ochiului.
- Grivei eşti şiret ca o vulpe! Izbucni în râs copilul. Hai să mâncăm atunci!
- Bună Grivei! Şi tu mi-ai lipsit mie. Ce ai făcut cât ai stat singur în casă?
- Ca de obicei, am păzit casa. Am auzit nişte paşi suspecţi pe scara blocului...
- Era un hoţ? întrebă copilul puţin speriat.
- Nu, era doar un vecin, spuse cu dezamăgire căţelul şi adăugă:
- Tu ce ai făcut azi la şcoală?
- Am citit compunerea despre câinele meu, adică despre tine, replică voios elevul.
- Şi cum a fost?
- Foarte bine! După ce am citit textul am primit aplauze din partea tuturor colegilor de clasă, spuse mândru copilul. Iar doamna învăţătoare m-a felicitat.
- Ştiam eu că va fi bine, doar te-am ajutat şi eu, mârâi bucuros căţelul dând din coadă cu rapiditate.
- Grivei, tu ai mâncat ceva astăzi?
- Nu am mâncat, te-am aşteptat să te întorci de la şcoală, spuse şiret căţelul, gudurându-se pe lângă picioare lui Sebastian.
- Ce figură eşti măi Grivei, spuse râzând copilul. Uite colea bolul tău, se văd urme proaspete de mâncare. Mare mâncăcios mai eşti!
- Sebastian, sunt în creştere, am doar 1 an, am nevoie de multă mâncare, bodogăni căţelul în timp ce se învârtea prin cameră cu coada între picioare.
- Bine, bine... hai să mâncăm. Dar am şi eu o rugăminte! Trebuie să scriu o compunere pe mâine despre viaţa animalelor. Mă ajuţi?
- Mai încape vorbă?! Am nişte poveşti despre viaţa mea de câine … spuse căţelul şi căzu pe gânduri.
- Hai Grivei nu te mai plânge că nu ai o viaţă atât de rea cu mine ca stâpân.
- Nu Sebastian! Tu eşti un stăpân bun, dar înainte de tine am avut un stăpân rău, care mă bătea şi nu-mi dădea să mănânc când vroiam, spuse căţelul cu capul în pământ, dar privindu-l pe Sebastian cu coada ochiului.
- Grivei eşti şiret ca o vulpe! Izbucni în râs copilul. Hai să mâncăm atunci!
Cum se scrie o carte poştală?
Pentru cei mai mici, care probabil au avut prea puţine şanse să trimită o carte poştală din vacanţă, aşa arată o carte poştală. Prima imagine este faţa, iar a doua image este verso-ul cărţii poştale. Textul se introduce în a doua imagine, în partea stângă, adresa în dreapta, iar dreapta sus se lipeşte timbrul (fără timbru nu ajunge la destinaţie, aviz celor care sunt obişnuiţi cu internetul! :D). Mai jos câteva variante de mesaje care pot fi introduse într-o carte poştală.
Carte poştală trimisă părinţilor dintr-o tabără de iarnă
Dragă mamă, dragă tată,
Vă salut din tabăra de la Buşteni. Aici a nins foarte mult, totul este alb în jur. E foarte frumos! Vremea bună ne permite să facem drumeţii, să ne jucăm în zăpadă, să schiem şi să ne dăm cu sania. Vă pup, mi-e dor de voi!
Cu drag, al vostru
Sebastian
30.11.2009
Carte poştală trimisă bunicilor dintr-o tabără de iarnă
Dragii mei bunici,
Vă transmit salutări din tabăra montană de la Buşteni. Zăpada a acoperit totul în jur, iar peisajul pare a fi desprins din poveştile pe care mi le citeaţi când eram mai mic. E foarte frumos! De-abia aştept să vă revăd de Crăciun.
Cu dragoste,
Sebastian
30.11.2009
Carte poştală trimisă unui coleg dintr-o tabără de iarnă
Dragă Andrei,
Te salut din tabăra de la Buşteni. Îmi pare nespus de rău că nu eşti şi tu cu noi aici, ţi-ar fi plăcut enorm! Zăpada este atât de frumoasă, s-a depus un strat mare, care ne-a permis să facem un om de zăpadă. Ţi-am trimis nişte poze pe email. Sunt nerăbdător să ne întâlnim să-ţi povestesc totul!
Cu prietenie,
Sebastian
30.11.2009
O aventură în parc
Tudor şi Andrei sunt prieteni foarte buni. Se cunosc de doi ani şi locuiesc în acelaşi bloc.
După ce au venit de la şcoală, cei doi prieteni merg să se joace în parcul din apropiere, Parcul IOR. Cei doi prieteni au ajuns în parc, la locul de joacă şi au început să se zbenguie. S-au dat în leagăn, în tobogan, s-au jucat v-aţi ascunselea, iar apoi s-au jucat de-a prinselea.
La un moment dat Andrei alerga după Tudor, iar Tudor trebuia să fie cel prins. Atunci s-a întâmplat accidentul urât. Andrei s-a împiedicat şi a căzut pe mâna dreaptă. După durerea pricinuită părea că Andrei avea mâna ruptă. Tudor l-a ajutat pe Andrei să se ridice şi l-a bandajat la mâna pe care îl durea.
Pe Andrei, mâna rănită îl durea foarte tare. După aceea, Tudor a sunat-o pe mama lui Andrei şi i-a povestit ceea ce s-a întâmplat. Mama lui Andrei a venit şi i-a luat din parc. Au mers împreună la camera de gardă a spitalului de copii. Acolo, o doamnă doctor foarte bună l-a consultat pe Andrei şi i-a pus mâna în gips. Noul bandaj arăta bine iar Andrei a spus că aproape nici nu mai simte că mâna sa este ruptă. Când au ajuns acasă, Andrei l-a rugat pe Tudor să îi deseneze pe gipsul alb o maşinuţă. Copii erau bucuroşi că isprava lor nu s-a terminat mai rău de atât. Acum, Andrei abia aşteaptă să se întoarcă la şcoală şi să povesteasca colegilor ce anume i s-a întâmplat.
După ce au venit de la şcoală, cei doi prieteni merg să se joace în parcul din apropiere, Parcul IOR. Cei doi prieteni au ajuns în parc, la locul de joacă şi au început să se zbenguie. S-au dat în leagăn, în tobogan, s-au jucat v-aţi ascunselea, iar apoi s-au jucat de-a prinselea.
La un moment dat Andrei alerga după Tudor, iar Tudor trebuia să fie cel prins. Atunci s-a întâmplat accidentul urât. Andrei s-a împiedicat şi a căzut pe mâna dreaptă. După durerea pricinuită părea că Andrei avea mâna ruptă. Tudor l-a ajutat pe Andrei să se ridice şi l-a bandajat la mâna pe care îl durea.
Pe Andrei, mâna rănită îl durea foarte tare. După aceea, Tudor a sunat-o pe mama lui Andrei şi i-a povestit ceea ce s-a întâmplat. Mama lui Andrei a venit şi i-a luat din parc. Au mers împreună la camera de gardă a spitalului de copii. Acolo, o doamnă doctor foarte bună l-a consultat pe Andrei şi i-a pus mâna în gips. Noul bandaj arăta bine iar Andrei a spus că aproape nici nu mai simte că mâna sa este ruptă. Când au ajuns acasă, Andrei l-a rugat pe Tudor să îi deseneze pe gipsul alb o maşinuţă. Copii erau bucuroşi că isprava lor nu s-a terminat mai rău de atât. Acum, Andrei abia aşteaptă să se întoarcă la şcoală şi să povesteasca colegilor ce anume i s-a întâmplat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)