Doamna noastră învăţătoare, Popescu, este o persoană calmă şi blândă precum o mamă iubitoare. Încă din clasa întâi, doamna învăţătoare a fost alături de noi şi ne-a călăuzit paşii în viaţa de şcolar. Deşi nu este rea, ea este o persoană severă atunci când vine vorba de lecţiile pe care trebuie să ni le facem. Cu toate acestea niciodată nu ne-a certat pe nedrept, iar calificative pe care ni le pune doamna sunt întotdeauna cele corecte.
Toţi copiii din clasă o îndrăgesc pe doamna Popescu. Ea este şi o femeie frumoasă. Înaltă, cu părul lung şi negru, îmbrăcată tot timpul îngrijit şi elegant, doamna noastră învăţătoare este cea mai apreciată învăţătoare din întreaga şcoală. Chiar şi elevii din celelalte clase o respectă şi o îndrăgesc foarte mult.
Doamna noastră învăţătoare este şi o persoană sensibilă. Nu de puţine ori ne-a vorbit despre modul în care trebuie să ne comportăm cu părinţii noştri: să-i iubim, să-i ascultăm şi încă din copilărie să încercăm să-i menajăm, dar mai ales să-i ajutăm după puterile noastre. De fiecare dată când ne vorbeşte despre părinţi, îi mijeşte în colţul ochilor câte o lacrimă. Îşi alungă tristeţea imediat, după care continuă ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Deoarece o iubesc şi o respect foarte mult pe doamna învăţătoare, eu o privesc pe dânsa ca pe a doua mea mamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu