Daca doriti ca eseul Dumneavoastra sa fie publicat pe blogul nostru, atunci trimeteti-l pe adresa de email eseu43adm@gmail.com

Translator

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Dialog între un copil şi un mărţişor fermecat

Pe taraba vânzătorului, zeci şi zeci de mărţişoare luceau în razele calde ale soarelui de primăvară. Frumos şi cochet, mărţişorul în formă de inimioară stătea supărat într-un colţ.
- Nimeni nu mă cumpără şi pe mine, spuse mărţişorul pentru sine. Oare am ceva în neregulă? Sunt cel mai vechi de pe taraba aceasta, dar cu toate acestea nu sunt cumpărat...
Chiar în acel moment, un copil blond cu ochii albaştri se opri în faţa tarabei. Analiza marfa expusă, aruncând priviri insistente asupra fiecărui mărţişor. Mărţişorul nostru se hotărî să-l abordeze pe băiat.
- Băiatule frumos, băiatule, ţipă mărţişorul. Ia-mă pe mine, sunt un mărţişor fermecat. Vorbesc, sunt cadoul ideal de 1 martie!
Băiatul se uită în jurul lui crezând că cineva e pus pe glume. Mărţişorul continuă pe acelaşi ton ridicat:
- Aici, aici ... în faţa ta. Uite-mă, sunt eu mărţişorul în formă de inimioară. Ridică-mă de pe tarabă, să ne înţelegem mai bine.
Zăpăcit de cele ce-i auzeau urechile, băiatul întinse mâna şi ridică mărţiţorul. După care mormăi, mai mult pentru sine:
- Cred că am început să delirez! Îmi vorbeşte un mărţişor.
- Nu delirezi. Eu chiar vorbesc. Sunt un mărţişor fermecat. În fiecare primăvară, regina primăverii oferă privilegiul de a vorbi unui mărţişor. Anul acesta mi-a venit mie rândul. Aşa că vorbesc cu tine, cum mă vezi şi cum te văd.
- Uau ce chestie! Eu aşa ceva nu am mai auzit. Eşti un mărţişor fermecat ... Da, sigur! Dacă eşti un mărţişor fermecat, spune-mi care e numele meu?
- He, he! Ce probă uşoară! Dacă-ţi spun mă cumperi? M-am săturat să stau aici. Rostul nostru în această lume e să stăm agăţaţi la pieptul fetiţelor, nu uitaţi pe o tarabă.
- Păi dacă e aşa uşoară proba, spune care e numele meu. Apoi te cumpăr.
- Păi nu aşa! Promite-mi că mă cumperi şi îţi spun cum te cheamă. Ba mai mult îţi spun şi cui vrei să oferi un mărţişor.
- Ei, asta-i bună! De unde ştii tu cui vreau să ofer mărţişorul? Nici eu nu ştiu, spuse băiatul încercând să-l fenteze pe mărţişorul vorbitor. Cred că nu ştii, doar baţi câmpii!
- Bine îţi spun, iar apoi hotărăşti tu, spuse mărţişorul uşor supărat. Te cheamă Mihai, iar mărţişorul este pentru colega ta Cristina.
- Tu chiar ştii ... bălmăji băiatul. După care, mut de uimire, se uită în jur, să vadă dacă ceilalţi oameni au asistat la acest dialog. Nimeni nu părea să le dea vreo atenţie specială: nici lui, nici mărţişorului. În cele din urmă decise să cumpere mărţişorul. Avea el să afle el mai multe ce e cu acest mărţişor, când va ajunge acasă. Plăti şi introduse mărţişorul în buzunar. Bucuros peste poate, din fundul buzunarului se auzi glasul mărţişorului în formă de inimioară:
- Mulţumesc stăpâne! Am să mă revanşez faţă de tine! Promit! Doar sunt un mărţişor năzdrăvannn ...

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu