Patria e aducerea-aminte de zilele copilarieir … casa parinteasca cu copacul cel mare de cirese din pragul uşii … fiecare frunză de pe ram care înverzeşte în fiecare and … mirosul fiecărei zle de vară … fiecare susur de apă de la izvorul de lângă casă … dragostea mamei pe care o am mereu la mine … locul în care am văzt pentru prima dată lumina zilei, am făcut primii paşi, am rostit primul şi cel mai important cuvînt, am învăţat a citi şi scrie … şcoala în care am învăţat … strada unde m-am jucat cu prietenii … fiecare preiten cu care poţi vorbi oricând … mirosul fiecărei zile de vară … cîntecul de seară al broscuţelor din lacul de la margine de sat … aerul care nicăieri nu este mai dulce … fumul vetrei ce ne-a încălzit în leagăn, înălţându-se în aer … câinele care se fugărea toată grădina după pisica nevinovată şi speriată … peripeţiile prin care am trecut când eram mici şi plăsmuirile nevinovate ale inimii noastre … zbieratul turmelor când se întorceau în amurgul serii de la păşune … sunetul clopotului bisericii satului ce ne vesteşte zilele frumoase de sărbătoare care adună întreaga familie şi creează momente frumoase în viaţa noastră de care ne vom aduce aminte atunci când vom avea propria familie sau atunci când vom fi trişti sau ne vom simţi singuri … locul unde am iubit şi am fost iubiţi … fiecare privire a bunicii ce ne aşşteaptă zi de zi … locul unde porţile niciodată nu se inchid unde porţile niciodată nu se închid şi te aşteaptă mereu să te întorci acasă … locul pe care nu-l poţi uita sau schimba ca pe o haină, n-o poţi vinde ca pe-o carte.
Chair dacă suntem departe de patrie, de pragul părintesc, patria este cu noi, în inima noastră, căci patria e un zvon ce vine de oriunde, e o ciocârlie ce se înalţă oriunde.
Soarele patriei noastre dă tuturor lucrurilor un farmec ce nu se mai găseşte în nici o altă parte a lumii. Nu degeaba se spune: „fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în ţara mea”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu