O adiere sublima anunta sosirea toamnei, in caleasca ei de frunze moarte , imbracata cu o rochie tesuta cu fire de aur, pe cap purta o cununa batuta in pietre scumpe in forma de fructe.
De spaima ei au inceput sa rugineasca frunzele in codru si in vii,solzii frunzelor marunte s-au zburlit pe-o ramura.
Si auzind din departare vocea ei tiranica toti ciulini pe carare fugeau cuprinsi de panica.Gazele plapande amortite de frig cautau adapost sub stratul gros de frunze uscate.
Ramurile impodobite de culoare si lumina la fel ca frunzele care straluceau ca niste monezi de aur pareau o comoara.Bruma apleca florile gingase spre iarba ofilita, pasarile calatoare au plecat vaslind in inaltimi pe cerul trist.
Pe strada se plimba iernaticul vant si plangea cu lacrimi de ploaie.Gradinile au ramas fara verdeata,valul de bruma argintie impodobiese gradina.
Peste crestet de dumbrava norii surii isi poartau plumbul si la miaza-noapte veni vantul fara mila, zbuciumase totul in jur si spalase frunzele cu apa rece.Ploua intruna si batea un vant iute si rece.
Frunzele plopilor ruginesc si incetul cu incetul de dezlipeau,numai brazi puteau sa reziste la chinurile ei groaznice.
Frunzele copacilor s-au asternut pe camp sub forma unui covor multicolor si fosnitor.
Soarele nu mai incalzea cu putere iar dupa un timp cativa fluturi picau din cer, iarna isi facuse aparitia .
O singura zi trebuia sa astepti ca sa vezi oceanul de ninsoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu