Visul meu frumos, de multe ori ma intreb de ce m-ai mintit. As vrea sa stiu daca m-ai iubit, sa aflu tot ceea ce nu am stiut toata viata mea. As vrea, azi, sa gasesc raspunsul la toate intrebarile mele. As vrea sa stiu de ma simt asa de pustie pe dinauntru, de ce nu mai pot zambi, de ce vreau sa plang, dar lacrimile nu vor sa ma paraseasca.
Azi si doar azi, simt un impuls de a cauta ceea ce de toata viata am fugit. Vreau sa descopar minunile lumii si raspunsurile la intrebarile fara raspuns. Vreau sa calatoresc in timpul marilor iubiri si sa dezleg enigme vechi de secole. Vreau sa inteleg de ce pentru unii iubirea transcende timpul, in timp ce altii se sting incet in lipsa ei.
Suntem oare creati unul din coasta celuilalt in asa fel incat nu ne putem intelege unul pe celalalt pana nu ajungem sa ne cunoastem noi insine intru totul? Ce suntem noi de fapt, acum? Suntem oare mai mult decat urma de cerneala lasata de o pana pe hartia veche din bucatarie? Suntem oare mai mult decat frunza trecatoare pe aleea cu castani?
Am crezut ca iubirea noastra a trecut de primavara infloritoare a cunoasterii, si-a atins apogeul printre pomii verzi ai verii pline de viata si caldura, iar acum a ajuns in toamna frunzelor cazute si s-a terminat. Speram sa vina iarna si ne gasim printre aleile cu arbori goi si sa descoperim ca suntem acele ramasite care raman inca agate sub ploaia alba a iernii. Dar, vai, cat de amarnic m-am inselat!
Vreau sa stiu ce ai simtit! Ai simtit primavara cu adevarat sau ai vrut doar sa treci printre boboci florilor impreuna cu cineva din cauza ca iti era frica de singuratate ? Si daca e asa, oare esti o reptila ce nu se poate incalzi sub soarele verii si are nevoie de o alta caldura pentru a trece peste acest anotimp? Iar toamna, anotimpul covorului de frunze, te-ai trezit la viata ai realizat ca ai destula putere cat sa te descurci singur si ai pleca?
Dar, oare stiai ca sunt acolo, langa tine, cand ai decis sa pleci? Ai realizat ca exista o fiinta care te-a tinut de mana, ti-a vorbit, si care era in stare sa faca aceleasi lucruri si chiar mai multe chiar si pe covorul naturii? In egoismul tau, ai simtit prezenta unei alte persoane?
Te-am iubit si te voi iubi pe putin un veac de acum incolo. Insa incep sa invat trebuie sa-mi respect inima pana la o invata sa se iubeasca, macar un pic, si pe ea, si pe mine, inainte sa reusesc sa-mi deschid din nou sufletul iubirii.
ADIO, vis invaluit in norul fricii si tristetii!ADIO, tie, nefericitule, care stii doar sa fugi! Fugi in intuneric pentru ca lumina e prea puternica pentru tine. Eu am ales calea scanteii, la capatul careia ma asteapta dragostea pe care o merit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu