Iata! A sosit din nou anotimpul rece. Ce trist! Parca mai ieri alegam
dupa fluturii gingasi si multicolori si parka ma lasam invaluita de adierea
calda a vantului pe acele calduri toride. Si parca doar acum cateva clipe
incepuse scoala si mergeam prin parcul cu castani si vedeam frunzele cazand si vedeam
cum trece timpul.
Dar acum? Atmosfera e cu totul alta. Defapt ar fi trebuit sa fie. Visam
ca va fi o iarna lunga. Foarte lunga…Asa cum fusese anul trecut..
A fost o iarna grea, dar frumoasa. Parca inca mai simt mirosul de ger
proaspat si scartaitul omatului sub picioare. Fulgii parca se jucau in zborul
lor zglobiu. Copacii dantelati parca dansau si ei in zborul leganat al
diminetii reci de iarna. Era un peisaj de vis. Cristale sclipitoare parca iti
luau ochii in jocul lor vesel si zburdalnic. Eram si noi intr-o zi cu saniuta. Fusese
o noapte lunga si a nins mult. As fi vrut sa ninga si azi tot asa. Se facuse un
omat mare cat casa. Campul era acoperit cu margaritare sclitoare. Eu, Marcela
si Marian ne-am gandit sa iesim sa ne imbujoram putin. Desi era putin ger, ne-am
luat saniutele si am pornit pe derdelus. Acolo mai erau multi copii veseli, imbujorati
si ei, dar foarte bucurosi. Era minunat. Am facut un om de zapada, am alergat, am
patinat pe lacul in care vara trecuta inotam si pescuiam, dar nu ne-am sfiit
nici acum; Marian a spart putin ghiata si a pescuit la copca. A prins ceva
peste, asa ca ne-am potolit si foamea, si apoi ne-am continuat jocurile.
Ce zi superba a fost atunci. Si au mai fost multe. O luna a tinut asa, dupa
care putin timp a mai durat si si-a facut aparitia discul rosu al soarelui. Pe
o parte ne bucuram-scapsem de hainele grele si de bocancii incarcati de zapada
pe care abia ii mai caram. Dar, pe o parte ne parea rau. Se termina vacanta de
Craciun si nu mai aveam cum sa ne jucam. Ne intalneam tot mai rar si eram tot
mai tristi. Abia asteptam din nou sa vina iarna.
Mi-as fi dorit ca si anul acesta sa fie tot asa. Dar nu a fost sa fie. Sa
speram in continuare ca ne vom mai juca si in alti ani asa cum ne-am jucat
atunci, si sa revedem acel peisaj din basme, care nu va disparea niciodata din
mintea mea. Ador anotimpul iarna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu