Ziua mult aşteptată de 24 decembrie a sosit. Cei trei fraţi Mirela, Viorica şi Alexandru sunt nerăbdători să împodobească bradul de Crăciun şi să-l întâmpine pe Moş Crăciun. Nici de cadouri nu au uitat. Ca în orice an, cadourile sunt cele mai aşteptate motive de bucurie şi încântare. Dar până la acel moment mai erau câteva ore. La un moment dat se auzi glasul tatălui:
- Copii, haideţi să împodobim bradul. Doriţi?
- Da, răspunseră copiii la unison. Credeam că nu mai întrebi, adăugă unul dintre ei.
- Să stabilim fiecare ce face. Vreau să avem cel mai fumos brad, spuse tatăl uitându-se mulţumit la mândria de brad pe care îl cumpărase din piaţă. Mirela, tu vei pune globurile, dar cu mare grijă să nu se spargă, nu vreau să te accidentezi cum ai făcut anul trecut. Viorica, tu eşti responsabilă cu beteala, iar tu Alexandru mă vei ajuta să punem cât mai bine ghirlandele cu beculeţe.
După ce tatăl a trasat responsabilităţile fiecăruia, se puseseră cu toţii pe treabă. Au urcat bradul pe un suport şi au desfăcut cu grijă crengile. Dintr-o dată camera se umplu de un miros proaspăt, specific de brad. În ordinea enumerată de tatăl copiilor, cei 3 au aranjat globurile, beteala şi beculeţele. Bradul arăta ca în filme! Frumos de să stai o zi să-l priveşti în continuu şi să nu te saturi. Ca în fiecare an, mama celor 3 copii era chemată să dea verdictul:
- Mamă, strigă fetiţa cea mică, Mirela. Vino să ne spui dacă mai trebuie să adăugăm ceva!
- Acum, doar să pun cozonacul la cuptor, se auzi glasul mamei, care trebăluia prin bucătărie.
Era o obişnuinţă a casei ca înainte de miezul nopţii de 24 decembrie, mama să pună la copt cozonacul şi să pregătească sarmalele. Deja casa era plină de cele 2 mirosuri îmbietoare, întâlnite în fiecare casă românească de Crăciun: sarmale şi cozonac. După ce termină ce avea de făcut, mama apăru în cadrul uşii şi rămăsese uimită.
- Ce frumos arată! Nu cred că am avut vreodată un brad atât de frumos. Este o adevărată desfătare pentru ochi! Nu cred că mai e nevoie de ceva, în opinia mea este perfect. Copii, adăugă mama, în câteva minute să veniţi la masă. Vă e foame?
- Da, mamă ne foame, veni rapid răspunsul din partea copiilor. Dar ce bine miroase cozonacul mamă, completă Alexandru.
- Copii, i-aţi scris moşului ce cadouri vreţi să vă aducă? întrebă tatăl, zâmbind în timp ce-i făcea cu ochiul mamei.
- Da, da i-am scris tată. Dar crezi că Moş Crăciun îşi permite să ne aducă cadourile pe care le-am cerut? întrebă pe un ton serios Viorica.
- De ce spui asta fata tatii? întrebă tatăl puţin uimit de tonul grav pe care se exprimase fata mijlocie.
- Cum tată, nu ştii? E criză tată. Cred că e criză şi pentru Moş Crăciun, spuse fata cu tristeţe. Ce se va alege de cadourile noastre?
- Ei, lasă Viorica, nu te speria, spuse mama chinuindu-se să nu izbucnească în râs. Moş Crăciun e năzdrăvan, el nu cumpără cadourile, deci nu are nevoie de bani, completă mama pentru a alunga cu totul temerile fetiţei.
- Da? ce veste bună, spuse Viorica şi faţa i se lumină. Sunt foarte nerăbdătoare să văd cadourile pe care le vom găsi sub brad.
- Haideţi mai bine să mergem la masă, spuse mama copiilor. Orice Crăciun ideal în familie trebuie să înceapă cu o masă tradiţională de Crăciun
- Haidem! răspunseră ceilalţi în cor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu