Întreaga dimineaţă fulgi mari de zăpadă au cernut din cer. Zăpada căzută cu nemiluita s-a depus într-un strat gros pe copaci, maşini, dar mai ales pe stradă. Un grup de trei copii zgomotoşi profitau de terminarea orelor şi se bucurau de zăpada aflată din belşug în natură. Au ieşit pe poarta şcolii, vociferând şi făcând bulgări de zăpadă.
Chiar în acel moment, o bătrână se chinuia să-şi facă loc prin zăpada ce era aşternută pe stradă. Cu bastonul într-o mână şi cu o plasă voluminoasă în cealaltă, făcea paşi mici de parcă ar fi măsurat strada cu pasul. După câţiva metri, aproape de grupul de elevi, a alunecat pe zăpada proaspăt depusă pe caldarâm şi a căzut cu o bufnitără.
Uimiţi de cele ce se petreceau în faţa ochilor lor, copiii s-au oprit pe loc din zbenguiala lor. Imediat s-au îndreptat cu toţii spre bătrâna întinsă în zăpada care nu dădea niciun semn de viaţă. În timp ce o întrebau dacă a păţit ceva şi dacă este în regulă, doi dintre au apucat-o de câte o mână şi au ridicat-o cu grijă în picioare. Al treilea elev a apucat voiniceşte sacoşa mare şi grea a bătrânei. Apoi au întrebat-o politicos dacă o pot însoţi până aproape de casa dânsei. Bătrâna le-a spus că stă la o stradă distanţă şi ca i-ar prinde foarte bine ajutorul copiilor.
Fără să stea pe gânduri, elevii au pornit la drum şi s-au asigurat că bătrâna a ajuns la locuinţa sa cu bine. La despărţire, bătrâna i-a binecuvântat şi le-a mulţumit celor trei copii, spunându-le că i-ar fi plăcut şi ei să aibă aşa nepoţi destoinici. Bucuroşi că au făcut o faptă bună, copiii s-au îndreptat spre caselor lor, hotărâţi să povestească părinţilor întâmplarea prin care au trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu