Daca doriti ca eseul Dumneavoastra sa fie publicat pe blogul nostru, atunci trimeteti-l pe adresa de email eseu43adm@gmail.com

Translator

vineri, 14 decembrie 2012

Iarna

Iarna s-a aşternut peste parcul din apropierea casei mele. Totul pare încremenit într-un alb fără de sfârşit. Marea de alb ce mă înconjoară îmi trezeşte emoţie şi bucurie în acelaşi timp. După câteva luni în care natura părea că se zbate să supravieţuiască, chinuită de vânturi năpraznice şi ploi nesfârşite, acum este liniştită şi resemnată sub greutatea stratului de zăpadă. 

Ninsoarea care a căzut toată noaptea a ascuns orice urmă de tristeţe, specifică toamnei: frunze căzute la pământ şi îngălbenite, iarbă uscată, noroi, bălţi. Natura şi-a schimbat hainele ruginii de toamnă cu unele de gală, albe şi curate. Nicio adiere de vânt nu atinge peisajul ce mă încojoară, nicio vietate nu mişcă prin apropiere, totul este nemişcat, astfel încât îmi pare că privesc un tablou bine realizat, agăţat pe un perete. Singurul care mă anunţă că totul este real şi că sunt în mijlocul naturii este temperatura scăzută, care mi-a adus roşeaţă în obraji.

A nins mult, cu fulgi mari, motiv pentru care zăpada căzută din înaltul cerului a acoperit totul în parc. Aleile şi băncile sunt acoperite în totalitate de zăpadă, copacii golaşi şi trişti, rămaşi fără nicio frunză, par acum acum bucuroşi să fie încărcaţi cu zăpada albă şi strălucitoare. Crengile copacilor atârnă sub greutatea zăpadei care-i apasă. Şi felinarele de pe marginea aleii par că se resimt de pe urma stratului gros de zăpadă. 

Aleile din parc, neumblate încă, sublinează adormirea naturii. Parcul îşi aşteaptă vizitatorii să-i calce pragul, să împărtăşească cu fiecare din ei bucuria venirii iernii. După câteva luni în care nu a avut nimic de oferit oamenilor, acum, parcul aşteaptă glasul vesel al copiilor care aleargă prin nămeţi, primul om de zăpadă şi plimbări lungi prin zăpada care scârţie sub greutatea paşilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu