Gingaş, cu aripioare poleite în culori vii, fluterele dă târcoale unui câmp multicolor, plin cu flori superbe. Bate rapid din aripioarele delicate, indecis asupra cărei flori să poposească. Într-un final alege o floare sângerie, bogată în petale, de pe care alunecă bobiţe de rouă. Se aşază pe corola mândră a florii şi soarbe cu nesaţ din roua pură a unei petale. După ce-şi potoleşte setea, rămâne nemişcat pentru o perioadă de timp. Se odihneşte sub razele calde ale soarelui blând. Dacă nu ai ştii că e real ai putea spune că întrega imagine este un tablou. Singurele care amintesc de faptul că imaginea din faţă este reală sunt razele soarelui. Acestea se joacă în coloritul aripilor fluturelui, după care se reîntorc în natură sub forma unui buchet de sclipiri.
Din depărtări se apropie un vânticel. Fluturele adormit prindre dintr-o dată viaţă şi, profitând de pala de vânt, se ridică spre seninul cerului. Cu o artă desăvârşită, care l-ar face invidios pe orice acrobat, zboară schimbându-şi direcţia de mai multe ori într-o clipită. Se zbenguie plin de energie în aer, asemenea unui mieluşel pe imaş. Pare neobosit. Urcă şi coboară în înălţimi cu o repeziciune uimitoare. După care se lasă purtat de suflarea lină a vântului, alunecând prin aer ca o nălucă. De la depărtare pare o pană aflată la cheremul vântului.
La fel de subit cum a început, dansul fluterului ia sfârşit. Bate atât de rapid din aripi încât coloritul aripilor devine un amestec de culoare şi lumină. Se îndepărtează discret, îndreptându-se spre linia orizontului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu