Compunere litere, cuvinte, propoziţii

Litere, litere şi iar litere, multe, tot mai multe ... Mari şi mici, rotunjite sau în colţuri, literele sunt asemenea unor copii jucăuşi. Nu le place niciodată singurătatea şi tristeţea. Stau mereu în grupuri şi îşi schimbă partenerii fără oboseală. Se prind împreună într-un joc neîntrerupt şi dansează spre încântarea ochilor. Sunetele scoase de aceste litere se aud în mintea noastră. De acolo merg spre sufletul nostru, iar apoi spre inima noastră. Şoptesc neîntrerupt, în speranţa că le vom înţelege şi le vom urma pretutindeni. 

Multe, firave şi inocente literele se maturizează şi formează cuvinte. Chiar dacă la origine au litere, cuvintele sunt mai puţin jucăuşe şi arată precum nişte oameni maturi. Îşi păstrează încă caracterul vesel şi dorinţa de a forma grupuri, dar de data asta nişte grupuri ordonate cu un sens profund şi exact. La vederea acestora, ochii noştri nu mai văd zbenguiala literelor, ci privesc veşmântele colorate ale înţelesului. Cuvintele se îmbracă cu sensuri variate, iar principala lor grijă este să urmeze anumiţi paşi, precum un dans armonios.

La rândul lor cuvintele nu rămân mereu în aceeaşi stare. Şi ele evoluează, iar din evoluţia lor iau naştere adevăraţi înţelepţi: propoziţiile. Dacă până acum regulile erau mai puţin stricte, iar distracţia era cuvântul de ordine, acum ordinea devine distracţia cea mare. Cuprinse de dorinţa de a fi expresive şi de a descrie realităţi exacte sau visuri metaforice, cuvintele se joacă după reguli foarte stricte. Din jocul lor nu a mai rămas nimic din inocenţa literelor. Principala grijă a cuvintelor este să formeze grupuri ordonate - propoziţii. Cu o mai puţină predispoziţie la joacă, propoziţiile interacţionează precum într-un vals, un dans care necesită pricepere şi experienţă. Valsul propoziţiilor este unul frumos, dacă îl înţelegi şi îl poţi practica. Dacă nu ai priceperea necesară de a-l cunoaşte şi acesta pare un simplu joc, asemănător cu cel al literelor. Diferenţa dintre cele două jocuri este că acesta al propoziţiilor ne aruncă şi pe noi într-un dans care ne ajută să evoluăm şi să devenim la rândul nostru înţelepţi. Fără înţelepciunea transmisă prin propoziţii, omul ar rămâne într-o permanenţă stare de joacă simplă şi copilăroasă.