,,Suntem romani si punctum . “

Arta e lumină divină din care savurează doar alesii, acei ai cărui raţionament inexplicabil ating scopurile cele mai ireale. Un zeu înzestrat cu dorinţa eternă de a crea a fost Eminescu – fidelul baştinas al meleagului natal. A fost cel care a rostit cuvintele de aur ce străpung inimile fiecărui din noi, unindu-ne pe vecie ca o singură naţiune, iar acele cuvinte fiind ,, Suntem români şi punctum. “- o declaraţie supremă a independenţei noastre ca popor. Din trecut până în prezent am luptat pentru libertate, am obţinut ce am dorit, am luptat pentru demninate şi suntem într-un continuu război pentru formarea titlului atotputernic de suveran al condiţiilor prielnice şi iubirii extreme faţă de vecini.

Ceea ce ne este specific doar nouă- caracterul puternic chiar şi în cele mai tragice momente – ne reprezintă unici în întreg universal, iar toate acestea sunt  aspecte a unui ostaş care nu pot fi ascunse în urma ceţii dulci de dimineaţă. Avem acelaşi rol, acelaşi scop, ceea ce ne leagă e ceva Dumnezeiesc, ceva sfânt ce nu poate fi eliminat din sufletul cuiva, e însăşi sângele înfierbântat de dor şi patima ce curge prin venele românilor. Suntem aleşii acestui meleag, suntem datori să îl iubim, să îl preţuim şi să continuăm lupta pentru ceea ce ne aparţine, lupta pentru dreptate. Avem acelaşi început, aceleaşi tradiţii şi obiceiuri, acelaşi soare şi lună, o limbă fermecătoare, un dor aspru, arzător şi aceiaşi strămoşi- comoară cea mai de preţ ce o purtam adesea cu noi, nu o putem alege, schimba, cumpăra sau vinde, e ceva caracteristic doar anumitor persoane, nu ne putem considera că suntem străini printre alt popor, suntem doar diferiţi, ne deosebim prin cultură, gânduri şi chiar priviri. Şi naţiunile au propriul său ego la fel ca persoanele fizice ce sunt ca un imbold pentru a descoperi misterele ascunse ale caracterului, fiindcă patria nu este doar o întindere geografică de pamânt, este o rezultantă istorică a activităţii care creează valori umane şi le răsfrânge şi  mult mai mult decât atât. Nu putem fi izgoniţi, nu suntem laşi şi trebuie să purtăm cu mare mândrie acest titlu de ,,Român adevărat “ cel puţin din stima pentru luptele în care domnea cruzimea, pentru vitejia şi succesele strămoşilor, şi nu e pur şi simplu un titlu, e ca stimulul pentru care merită să lupţi în continuare care îţi asumă drepturi şi aspiraţii. Sunt puţine cuvinte pentru a descrie esenţa adevărată a dragostei şi mândriei faţă de popor în suflet, cel potop de sentimente inundă orice celulă a trupului meu. Suntem ceea ce suntem, o mulţime de persoane ce speră spre un viitor decent, nu suntem zei, nu avem aur şi diamante, nu avem cele mai scumpe haine şi case, dar avem ceva mai presus, numele de români. Suntem convinşi că ţara noastră este superioară celorlalte, doar din cauza că ne-am năcut aici, este un argument mult prea preţios care pune în valoare toate părţile pozitive. Suntem caracterizaţi doar printr-o emoţie colectivă atât de profundă şi sinceră care nu ar fi în stare să ascundă participanţii acestui grup de suflete de aceaşi origine. Atâta timp cât suntem dispuşi să murim pentru umanitate, viaţa ţării noastre este nemuritoare.