Compunere - Un specatol vizionat

Sâmbăta trecută am fost împreună cu părinţii la un spectacol de dans pentru copii. Spectacolul a avut loc în Sala Mare a teatrului din oraşul nostru. 

De cum am păşit în sala frumos amenajată am fost impresionată de imaginea de vis pe care o aveam în faţa mea. Scena era cufundată în penumbră, doar locul în care urmau să danseze elevii era puternic iluminată. Cortina grea, de catifea roşie, era coborâtă, iar beteaua de pe podeaua scenei făcea ca ringul de dans să strălucească şi să împrăştie lumini sclipitoare. 

Într-un colţ al scenei, mai mulţi elevi se mişcau de colo-colo emoţionaţi, nerăbdători să urce pe scenă. Erau dansatorii, îmbrăcaţi diferit, în funcţie de şcolile din care proveneau, pentru a putea fi deosebiţi de spectatori. La un moment dat s-a făcut linişte în sală. Muzica a început să cânte, spectacolul începea. Perechi de câte doi copii, băiat şi fată, se mişcau armonios pe ritmurile unui vals vienez. Fetele, îmbrăcate cu rochiţe lungi până la glezne, ornate cu paiete strălucitoare se învârteau cu multă graţie, asemeni unor prinţese într-o sală de bal. Băieţii, purtând haine de gală, le acompaniau şi se mişcau cu multă eleganţă, asemenea unor cavaleri. Perechile păreau rupte dintr-o altă lume, o lume de basm, în care lumina, culoarea şi muzica se împleteau perfect cu stilul şi rafinamentul dansului.

Mai multe serii de perechi s-au perindat prin faţa ochilor noştri pe ritmuri de vals. Apoi a venit timpul tangoului. Perechile şi-au schimbat ţinutele. Fetele purtau rochii lungi şi luxoase, iar băieţii fracuri elegante. Sala s-a umplut de ritmurile lente şi melodioase ale tangoului. Copiii executau paşii de dans cu multă fineţe, astfel că întreaga atmosferă s-a umplut de un farmec aparte. 

După mai multe reprize de dans, spectacolul a luat sfârşit, moment în care spectatorii, inclusiv eu am aplaudat minute în şir prestaţia dansatorilor. După aplauzele, dar şi după vociferările celor din jur îţi putea da seama că tuturor le-a plăcut spectacolul, acesta fiind o reuşită.

Pe drumul spre casă i-am abordat pe părinţii mei, întrebându-i dacă aş putea să urmez şi eu nişte cursuri de dans, asemănătoare cu cele pe care le-am văzut la spectacol. Mi-au răpuns afirmativ, aşa că la anul, poate, voi fi şi eu pe ringul de dans.