Numele meu este Ralu şi sunt elevă în clasa a 5-a. Deşi eu şi prietenele mele ne înţelegem foarte bine avem pasiuni diferite. Dintre toate prietenele mele eu sunt singura care are ca pasiune cititul. În fiecare zi, după ce vin de la şcoală şi îmi fac temele, simt nevoia să citesc câteva pagini. Prietenele mele nu mă înţeleg, m-au întrebat de mai mult ori cum de pot citit atât de mult, deoarece lor li se pare plictisitoare această activitate.
Săptămâna trecută am avut o discuţie pe tema prieteniei dintre noi, din care am aflat că avem foarte multe în comun. Prietenia noastră se bazează tocmai pe aceste puncte comune, dar cu toate acestea nu suntem identice. Fiecare din noi avem o unicitate înnăscută pe de o parte şi pe de altă parte o unicitate rezultată din educaţia părinţilor şi a mediului în care am crescut. În urma acestei discuţii am mai aflat că fiecare copil este unic în felul său, inclusive eu, dar acest lucru nu trebuie să fie un obstacol în calea prieteniei dintre mine şi alte persoane.
După ce am ajuns acasă am discutat aceeaşi problemă cu mama mea. Ea mi-a explicat că nu am de ce să mă ruşinez de pasiunea mea de a citi. Această pasiune trebuie să fie un semn al unicităţii şi un motiv de mândrie. Prin astfel de aspecte copiii se diferenţiază între ei, iar aşa cum eu am anumite pasiuni şi ceilalţi copii au la rândul lor pasiuni cu care trebuie să se mândrească.
Sunt mândră că sunt unică şi că această unicitate este şi rezultatul pasiunii mele de a citi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu