Compunere - O zi în lumea viselor

Imaginaţia îmi joacă feste. Cu toate că pare ireal, păşesc cu încredere în lumea visului, o lume concretă pe care o pipăi cu ochii minţii. Mă cufund în această lume iluzorie pentru a nu ştiu câta oară, dar, spre deosebire de ultimele dăţi, acum sunt relaxat şi binedispus. Mă uit în jur şi văd cum totul se transformă după cum doresc eu. Nimic nu mă supără şi toate îmi sunt pritene. Natura, casa, şcoala, profesorii, colegii îmi zâmbesc, iar eu cu un singur gest nespus îi prefac în lumină şi culoare. O lumină care mă umple de bucurie şi speranţă şi care mă face să vreau să merg mai adânc în lumea în care îşi are casa reveria. Mă împresoară animale vesele, copii voioşi cu care alerg într-un joc neîncetat. Împreună alunecăm pe o pantă care duce spre inima visului şi acolo dansăm îmbătaţi de atmosfera de basm pe care o imaginez eu. În această lume toate activităţile plictisitoare sunt nostime, toate feţele posomorâte ale copiilor sunt fericite, şcoala devine un loc de joacă şi uimire, iar profesorii se prefac în zâne bune, care îmi îndeplinesc orice dorinţă. Părinţii devin grijulii precum bunicii, iar prietenii se transormă în fraţi buni, cu care poţi traversa lumea în lung şi-n lat. Timpul s-a oprit. Dintr-un râu ce curge rapid a devenit un lac cu apă lină, pe luciul său neexistând nicio urmă de agitaţie. Liniştea absolută mă cuprinde şi îmi şopteşte tainic o poveste pe care nu o înţeleg. Convins că povestea este nespus de frumoasă, vreau să o aud din nou. Dar e prea târziu. Ca la un semn uşa realităţii se deschide şi un suflu puternic mă extrage din lumea viselor. Nu am timp decât să murmur câteva gânduri: "În câteva ore mă voi întoarce din nou aici!" Deja sunt treaz. Ziua în lumea viselor s-a terminat, o nouă zi în lumea realităţii începe.